Minipoeme/ Short poems

singurătate - centura lui Orion unicul sprijin

o pală de vânt întețește focul - răsfoind scrisori ultima filă nu o arunc în sobă - vântul a stat vânt potolit - doar focul mai citește vechile scrisori

în leagănul gol o pată de lumină - nu mișc perdeaua the empty crib spotted with light - I don't draw the curtains

fabrica de pâine - pe geamurile murdare urme de zăpadă vitraliu spart - bulgări de zăpadă în fiecare ochi Mater Dolorosa - în brațele statuii bulgări de nea mausoleu - zăpadă neatinsă în jurul torței capela sub omăt - bătrâna gârbovită tot în straie negre omăt sub troiță - călcâiele lui Hristos în palme de îngeri

Respiro e o carte de haiga – poeme haiku ilustrând fotografii - a artistei fotograf Lavana Kray de la Iași. Voi evidenția aici câteva aspecte care mi-au atras atenția pe parcursul lecturii acestei cărți. Printre scrierile Lavanei se află poeme ale dorului, ale sentimentului dezrădăcinării sau despărțirii de cei dragi sau de cel drag, poeme ale repatrierii, ale exilului real sau psihologic, ale înstrăinării efective sau simbolice, care adesea îmbracă o haină patetică, dureroasă. străbătând cărări spre iarba de acasă – tălpi sângerânde Durerea interioară are rezonanțe în lumea externă, chiar și în obiectele din preajmă, aparent lipsite de semnificații afective, în realitate vorbind un limbaj emoțional, sugerând prezența vântului care înlocuiește și reliefează sufletul omenesc sau obiecte și persoane absente: dor de ducă – perdeaua sare pervazul De asemenea, relația cu stihiile naturii este adesea pătimașă, cu excentricități și crevase ale cutumelor și habitudinilor, sau cu rup

  după douăzeci de ani - acul lui de cravată prins în jacheta ei

cărucior de piață - amintirile fac coadă tot mai lungă

convoi funerar -  în cuibul de pe casă  clămpăne barza funeral procession - the stork in its nest bill-clattering