luni, 2 ianuarie 2017

miez și inimă

Oare ce nu este în regulă cu umbra mea?,  m-am întrebat în timp ce priveam ceasul. Era ora unu ziua, 2 ianuarie 2017. Într-o grădină părăsită, odată grădina mea, era un pom printre gunoaie, un pom pe care îl știam când eram mică. Era încă la fel și aproape normal și real. Nu fusese sufocat de gunoi, barbarie și sălbăticie. Unde mi-am lăsat inima? Poate că este încă acolo sub scoarța  acelui copac.  Am plecat din oraș cu scopul să merg acolo lângă acel copac. Când m-am întors, copacii din fața ferestrelor mele din oraș erau nebuni. Cu adevărat nebuni, ca în picturile lui Van Gogh.  Știu că i-am văzut mai demult într-un tablou și încă mi-e dor de acea grădină, unde o minte imaginară a săpat un fel de mic mormânt pentru cine știe ce.

târându-se prelung,
ce este în neregulă cu umbra mea?
ora unu...

2 comentarii:

  1. La multi ani, Cristina!
    Sa-ti fie pana la fel de maiastra, si anul asta!
    Cu admiratie,
    lavana

    RăspundețiȘtergere